Manganul şi molibdenul în solurile şi plantele de pădure

Abstract

The paper presents the results of research on physiologically important microelements Mn and Mo in soils and herbaceous forest plants, analyzed in relation to seasonal variations in soil and herbaceous species. Has been established: total amounts of either Mn or Mo do not exceed critical levels, except for some accumulations of mostly biological character; the highest values of mobile Mn are characteristic for soil of oak and hornbeam forest throughout the vegetation period; the highest values of mobile Mo are found in soil of oak forest with lime and ash. Soil of beech forest with oak, compared to others, is characterized by lower values of Mn and mobile Mo. In each type of forest phytocenotic groups of plants with resistant to surplus of microelements were revealed. Accumulations of Mn exceeding known standards were detected in species Myosoton aquaticum and Stellaria holostea (507.0 and 611.0 mg/kg dry weight respectively). It is important to note that extremely low as well as toxic concentrations of Mo were not observed in the analyzed herbaceous plants.

În lucrare sunt prezentate rezultatele cercetărilor privind microelementele fiziologic necesare – Mn și Mo în solurile și plantele ierboase de pădure, analizate în raport cu variațiile sezoniere ale solului și fluctuațiile speciilor erbacee. S-a stabilit că valorile Mn și Mo în formele totale, nu depășesc nivelurile critice, cu excepția unor acumulări mai mult de caracter biologic; cele mai mari valori ale Mn mobil sunt caracteristice pentru solul pădurii de stejar cu carpen în toată perioada de vegetație; cele mai mari valori ale Mo mobil sunt depistate în pădurea de gorun cu tei și frasin. Solul pădurii de fag cu gorun, comparativ cu celelalte, este caracterizat cu valori mai mici ale Mn și Mo mobil. S-au evidențiat grupe fitocenotice de toleranță la surplusurile microelementelor pentru fiecare tip de pădure. S-au depistat acumulări ale Mn în speciile Myosoton aquaticum și Stellaria holostea (507,0 și 611,0 mg/kg masă uscată, corespunzător), care depășesc normativele cunoscute. Important este de notat lipsa concentrațiilor critic mici, precum și a celor toxice ale Mo în plantele ierboase analizate.