Evoluția istorică a uzucapiunii

Abstract

Prescripţiunea este efectul timpului asupra dreptului. Acest efect se manifestă în două moduri distincte: creînd un drept sau stingând un drept. De aci, rezultă două feluri de prescripţiuni, care atît în legislaţie, cît şi în doctrină sunt cunoscute sub denumirea de prescripţie achizitivă (uzucapiune) şi prescripţie extinctivă. Uzucapiunea a cunoscut o istorie lungă şi controversată, luînd naştere încă din dreptul privat roman. Totodată, este de menţionat faptul că unele ţări europene au preluat instituţia prescriptio longi temporis a dreptului roman, iar alte ţări – usucapio (forma clasică a uzucapiunii). Odată cu evoluţia societăţii romane, în special a dreptului roman, uzucapiunea a căpătat noi accepţiuni juridice, constituind un mod de dobândire a proprietăţii şi clarificare a unor situaţii juridice în temeiul unei aparenţe îndelungate. Aspectele respective urmează a fi elucidate.