Particularități tactico-psihologice ale audierii primare (inițiale) a persoanei bănuite de comiterea infracțiunii

Abstract

Cunoașterea particularităților tacticii criminalistice și a psihologiei judiciare, precum și aplicarea unor metode psihologice adecvate facilitează activitatea reprezentanților organelor de urmărire penală, permițându-le să gestioneze mai eficient relațiile cu persoanele implicate, să înțeleagă motivațiile comportamentelor acestora, să evalueze corect realitatea obiectivă și să valorifice informațiile obținute. În cadrul acțiunilor de urmărire penală, audierile se remarcă printr-un conținut psihologic complex. Acestea presupun un dialog prelungit și substanțial între ofițerul de urmărire penală și persoana audiată, de succesul căruia depinde, în mare măsură, întreaga activitate de urmărire penală. Totuși, audierile persoanelor bănuite de comiterea infracțiunilor sunt mai dificile, întrucât interesele ofițerului de urmărire penală și ale bănuitului nu coincid, iar acesta din urmă s-ar putea să cunoască cel mai bine circumstanțele infracțiunii. În articol sunt analizate situațiile cele mai frecvent întâlnite în timpul audierii bănuitului, evidențiindu-se importanța practică și eficiența aplicării procedeelor tactice și psihologice specifice pentru obținerea rezultatului dorit. Se subliniază că tactica audierii bănuitului este strâns legată de organizarea acesteia, incluzând definirea obiectivelor, pregătirea prealabilă, crearea condițiilor optime și stabilirea unui climat psihologic corespunzător pentru desfășurarea audierii.

Knowledge of the particularities of forensic tactics and judicial psychology, as well as the application of adequate psychological methods, facilitates the activity of criminal prosecution officers, enabling them to more effectively manage relations with the persons involved, to understand the motivations behind their behaviour, to correctly assess objective reality, and to capitalise on the information obtained. Among the criminal prosecution actions, hearings are distinguished by a complex psychological content. They presuppose a prolonged and substantive dialogue between the criminal prosecution officer and the person being heard, the success of which largely determines the entire course of the criminal prosecution. However, the hearing of persons suspected of committing offences is more challenging, as the interests of the criminal prosecution officer and those of the suspect do not coincide, and the latter is best acquainted with the circumstances of the offence. The article analyses the most frequently encountered situations during the hearing of the suspect, highlighting the practical importance and effectiveness of applying specific tactical and psychological procedures in order to achieve the desired outcome. It is emphasised that the tactics of hearing the suspect are closely linked to its organisation, including the definition of objectives, preliminary preparation, the creation of optimal conditions, and the establishment of an appropriate psychological climate for the conduct of the hearing.