Clasificarea metodelor de ornamentare a mobilierului contemporan

Abstract

Din cele mai vechi timpuri, meșterii de mobilă fină au imaginat și utilizat o gamă variată de metode de ornamentare, cu scopul de a conferi pieselor de mobilier un aspect atrăgător, luxos, grandios sau grațios, în funcție de categoria socială căreia i se adresau ori de cerințele beneficiarilor. Aceste metode de ornamentare, în marea lor majoritate, sunt utilizate și în prezent, fiind îmbogățite și adaptate prin introducerea unor tehnici și tehnologii moderne, corespunzătoare cerințelor mobilierului contemporan. Metodele de ornamentare a mobilei pot fi clasificate în două categorii principale: A. Ornamente plane, care includ aranjarea furnirelor, incrustația, pictarea, serigrafierea, lăcuirea, texturarea, precum și aplicarea foliilor din PVC sau HDS; B. Ornamente în relief, realizate prin sculptare manuală, crestare, gravare, decupare, traforare, perforare, strunjire, presare, profilare sau sculptare mecanică. În industria mobilei, ornamentele plane sunt obținute prin așezarea și lipirea, într-o anumită ordine, a foilor de furnir ori a unor materiale de culori și texturi diferite, sau prin aplicarea unor finisaje decorative, toate având ca scop sporirea valorii estetice a suprafețelor respective. Sculptura în lemn reprezintă una dintre cele mai vechi forme de expresie artistică, practicată de om încă din cele mai îndepărtate perioade ale istoriei. Descoperirile arheologice din mormintele egiptene, în special cele aparținând faraonului Tutankhamon, demonstrează un nivel ridicat de măiestrie în această artă, precum și utilizarea sa pe scară largă în ornamentarea pieselor de mobilier. De-a lungul timpului, toate stilurile artistice, din diferite epoci și regiuni geografice, au recurs la sculptură și la tehnici decorative similare pentru înfrumusețarea produselor din lemn.