Particularitățile creșterii și dezvoltării plantelor de căpșun în funcție de soi și schema de plantare

Abstract

Lucrarea de față abordează o problemă actuală a horticulturii moderne, axată pe optimizarea tehnologiei de cultivare a căpșunului prin analiza interacțiunii dintre factorul genetic (soiul) și factorul tehnologic (schema de plantare), cu impact direct asupra creșterii vegetative, productivității și rentabilității economice. Importanța temei este determinată de intensificarea producției de căpșun, de cerințele tot mai ridicate ale pieței privind calitatea fructelor și de necesitatea utilizării eficiente a resurselor în exploatațiile horticole. Scopul cercetării constă în identificarea combinației optime soi × schemă de plantare care să asigure un nivel ridicat al producției comerciale și al profitabilității, în condițiile pedoclimatice ale Republicii Moldova. Obiectivele principale au vizat evaluarea comportamentului biologic și productiv al principalelor soiuri de căpșun, analiza influenței densității de plantare asupra indicatorilor morfologici și de fructificare, precum și estimarea eficienței economice a variantelor studiate. Cercetările au fost realizate în câmp și în cadrul laboratorului DHS, utilizând metode experimentale clasice din horticultură. Schema experienței a inclus mai multe soiuri de căpșun și trei scheme de plantare diferențiate, fiind determinați indicatori de creștere (înălțimea și lățimea tufei), indicatori generativi (numărul de inflorescențe, flori și fructe), productivi (masa medie a fructului, producția/plantă și producția/ha) și economici (costuri, venituri, profit, rata profitului). Datele obținute au fost prelucrate statistic și interpretate comparativ. Rezultatele cercetării au evidențiat rolul determinant al soiului și al densității de plantare asupra performanței culturii. Soiul Aprica s-a remarcat printr-un potențial productiv și economic superior, iar schema de plantare 1,50 × (0,30 + 0,30) m a asigurat cel mai bun compromis între calitatea fructelor și profitabilitate. Concluziile formulate au o valoare practică ridicată și pot fi utilizate direct de producători pentru fundamentarea deciziilor tehnologice.

This thesis addresses a topical issue in modern horticulture, focusing on the optimization of strawberry cultivation technology through the analysis of the interaction between the genetic factor (cultivar) and the technological factor (planting scheme), with a direct impact on vegetative growth, productivity, and economic profitability. The relevance of the topic is determined by the intensification of strawberry production, increasing market demands for fruit quality, and the need for efficient use of resources in horticultural farms. The aim of the research is to identify the optimal cultivar × planting scheme combination that ensures a high level of commercial yield and profitability under the pedoclimatic conditions of the Republic of Moldova. The main objectives were to evaluate the biological and productive behavior of the main strawberry cultivars, to analyze the influence of planting density on morphological and fruiting indicators, and to estimate the economic efficiency of the studied variants. The research was conducted in the field and within the DHS laboratory, using classical experimental methods specific to horticulture. The experimental design included several strawberry cultivars and three differentiated planting schemes. The assessed parameters included growth indicators (plant height and width), generative indicators (number of inflorescences, flowers, and fruits), productive indicators (average fruit weight, yield per plant and per hectare), and economic indicators (costs, revenues, profit, and profitability rate). The obtained data were statistically processed and comparatively interpreted. The research results highlighted the decisive role of cultivar and planting density on crop performance. The cultivar Aprica was distinguished by superior productive and economic potential, while the planting scheme of 1.50 × (0.30 + 0.30) m provided the best compromise between fruit quality and profitability. The formulated conclusions have high practical value and can be directly used by producers to substantiate technological decisions.