Abstract:
Această cercetare prezintă o analiză a modelelor numerice existente pentru descrierea contactului structură-teren la construcțiile din oțel, cu identificarea limitărilor actuale și propuneri pentru îmbunătățiri viitoare. Studiul examinează sistematic principalele abordări de modelare: metoda arcurilor echivalente (Winkler), modelele de mediu continuu elastic și metodele de elemente finite avansate. Rezultatele evidențiază că modelele actuale prezintă limitări semnificative în tratarea comportamentului neliniar complex, a efectelor tridimensionale și a degradării proprietăților contactului în timp. Cercetarea propune direcții de dezvoltare pentru modele numerice mai performante, incluzând integrarea tehnicilor de inteligență artificială și metodelor de monitorizare în timp real.