Abstract:
În contextul ciclicității activității economice ce se caracterizează prin succesiunea fazelor de expansiune, punctul de contracție, recesiune și punctul de relansare. Crizele economice reprezintă tulburare bruscă a echilibrului economic, manifestare a unor perturbări și dereglări de amploare în desfășurarea activității economice și inversare de la faza ascendentă la cea descendentă a ciclului afacerilor. Sunt fenomene inevitabile și recurente în dezvoltarea economiei mondiale, reflectând momente de dezechilibru major ce afectează producția, ocuparea forței de muncă și stabilitatea financiară. În articol sunt analizate tipologia crizelor economice, clasificându-le după aria de răspândire, frecvența apariției și domeniul de manifestare, precum și factorii interni și externi care le declanșează. O atenție specială este acordată crizei pandemice COVID-19 din 2020, care a combinat factori economici și sanitari, provocând cea mai abruptă recesiune globală din ultimele decenii și expunând vulnerabilitățile structurale ale economiilor naționale. Prin studiul de caz asupra Republicii Moldova în anul 2009, cercetarea evidențiază efectele macroeconomice ale crizelor: contracția PIB-ului, creșterea șomajului, deprecierea monedei naționale și adâncirea deficitului bugetar. Rezultatele arată că anticiparea ciclurilor economice, diagnosticarea timpurie a dezechilibrelor și întărirea rezilienței financiare sunt esențiale pentru diminuarea impactului crizelor asupra economiilor naționale și pentru asigurarea unei reveniri sustenabile.