Abstract:
Republica Moldova are în patrimoniul UNESCO două elemente: Arcul Geodezic Struve (patrimoniu cultural) și tradiția Mărțișorului (patrimoniu material). Acestea reflectă diversitatea patrimonială în context european. Siturile propuse pentru includere - Orheiul Vechi, cetățile Soroca și Tighina, mănăstirile Căpriana și Hârjauca - se confruntă cu degradare datorită lipsei fondurilor și expunerii la factori naturali. Studiul evidențiază necesitatea unui management cultural integrat conform standardelor UNESCO. Problemele-cheie includ fragmentarea legislației, gestionarea ineficientă a resurselor și absența politicilor locale coerente. Soluțiile propuse sunt digitalizarea patrimoniului, parteneriate public-private și programe de educație civică. Aceste măsuri pot spori atractivitatea turistică, valorificând identitatea națională și transformând turismul în motor al dezvoltării socio-economice. Abordările inovatoare pot echilibra conservarea durabilă cu exploatarea responsabilă a resurselor culturale.