Abstract:
În cadrul articolului se analizează arhitectura monolit modular ca fiind o soluție intermediară între arhitectura monolitică tradițională și cea bazată pe microservicii. Se descrie evoluția acestei arhitecturi, evidențiindu-se, atât avantajele, cât și limitările acestei abordări. Se discută principiile de organizare, modul în care modulele izolate comunică prin API-uri bine definite, cum aceasta contribuie la reducerea interdependențelor și cum limitele modulare clare sunt esențiale în succesul impelmentării arhitecturii. Articolul se finisează cu o comparație a aspectelor performanței între arhitectura monolitului modular și arhitectura microserviciilor.