Impedimentele și provocările actuale privind terenurile agricole în Uniunea Europeană

Abstract

The Common Agricultural Policy is a central pillar of the European Union, but its implementation encounters various impediments affecting agricultural land. Two major phenomena analyzed in this context are agricultural land grabbing and land abandonment, both of which have economic, social and environmental implications. Agricultural land grabbing in the EU has increased significantly in recent decades, although not on the scale seen globally. Countries such as Romania, Bulgaria, Hungary and Poland are affected by massive acquisitions by foreign investors who control large areas of agricultural land. This trend is fostered by a lack of transparency in land transactions, including through practices such as "pocket contracts" or the use of intermediary companies. Land grabbing is leading to a decrease in local farmers access to resources and a profound agricultural restructuring, with effects on family farming and rural economies. The emergence of new owners - investment funds and financial corporations - creates inequalities and reduces agricultural diversity, which may affect long-term food security. At the same time, the abandonment of agricultural land is a significant challenge particularly in rural and mountainous regions of the EU. Factors such as depopulation of rural areas, ageing populations, migration of young people to cities, limited access to markets and poorly adapted agricultural policies contribute to this phenomenon. In countries such as Poland, Estonia, Latvia and Lithuania, abandonment rates have reached between 10% and 20%. On the one hand, land abandonment allows natural habitats to regenerate and biodiversity to increase; on the other hand, the economic and social effects are negative, leading to land degradation, loss of farming traditions and the decline of rural communities. These two phenomena reflect the need for sustainable and effective agricultural policies that support local farmers, combat land speculation and encourage responsible use of agricultural land. The proposed measures include transparency in land transactions, protecting farmers' rights and promoting sustainable farming practices. Continued monitoring and the implementation of well-thought-out measures are necessary to ensure a fair distribution and efficient use of agricultural resources in the European Union, thus contributing to the long-term support of rural economies. This article aims to explore these themes, providing an analysis of the factors influencing them, the effects generated and possible solutions for an optimal management of agricultural land under the Common Agricultural Policy.

Politica Agricolă Comună reprezintă un pilon central al Uniunii Europene, însă aplicarea acesteia întâmpină diverse impedimente care afectează terenurile agricole. Două fenomene majore analizate în acest context sunt acapararea terenurilor agricole și abandonarea acestora, ambele având implicații economice, sociale și ecologice. Acapararea terenurilor agricole în UE a crescut semnificativ în ultimele decenii, deși nu atinge amploarea observată la nivel global. Țări precum România, Bulgaria, Ungaria și Polonia sunt afectate de achiziții masive din partea investitorilor străini, care controlează suprafețe mari de teren agricol. Această tendință este favorizată de lipsa transparenței în tranzacțiile funciare, inclusiv prin practici precum „contractele de buzunar” sau utilizarea companiilor intermediare. Acapararea terenurilor determină scăderea accesului fermierilor locali la resurse și o restructurare agricolă profundă, cu efecte asupra agriculturii familiale și a economiilor rurale. Apariția noilor proprietari – fonduri de investiții și corporații financiare – generează inegalități și reduce diversitatea agricolă, ceea ce poate afecta securitatea alimentară pe termen lung. În paralel, abandonarea terenurilor agricole este o provocare semnificativă în special în regiunile rurale și montane ale UE. Factori precum depopularea spațiului rural, îmbătrânirea populației, migrarea tinerilor spre orașe, accesul limitat la piețe de desfacere și politicile agricole insuficient adaptate contribuie la acest fenomen. În țări precum Polonia, Estonia, Letonia și Lituania, ratele de abandon au atins între 10% și 20%. Pe de o parte, abandonul terenurilor permite regenerarea habitatelor naturale și creșterea biodiversității. Pe de altă parte, efectele economice și sociale sunt negative, conducând la degradarea terenurilor, pierderea tradițiilor agricole și declinul comunităților rurale. Aceste două fenomene reflectă necesitatea unor politici agricole sustenabile și eficiente, care să sprijine fermierii locali, să combată speculațiile funciare și să încurajeze utilizarea responsabilă a terenurilor agricole. Măsurile propuse includ transparență în tranzacțiile funciare, protejarea drepturilor fermierilor și promovarea unor practici agricole durabile. Supravegherea continuă și implementarea unor măsuri bine gândite sunt necesare pentru garantarea unei distribuții juste și a unei exploatări eficiente a resurselor agricole din Uniunea Europeană, contribuind astfel la susținerea pe termen lung a economiilor din mediul rural. Acest articol își propune să exploreze aceste teme, oferind o analiză a factorilor care le influențează, a efectelor generate și a soluțiilor posibile pentru o administrare optimă a terenurilor agricole în cadrul Politicii Agricole Comune.