"Nostalgie; farmecul tăcerii, Butuceni" = "Nostalgia; the spellbound silence of Butuceni"

Abstract

Lucrările date au fost create în urma unei vizite la Butuceni și surprind simboluri ale patrimoniului arhitectural specific zonei. Fiecare detaliu sau element arhitectural, pornind de ca stâlpii de piatră, porți, pilaștri, până la case și cornișe — poartă o încărcătură estetică și valorică definitorie pentru Orheiul Vechi. În fiecare element se regăsește o trecere subtilă dintre trecut și prezent, un dialog discret între ceea ce a fost și ceea ce continuă să existe. Prin urmare, invit privitorul să pășească în intimitatea unui spațiu unde timpul pare să încetinească, iar atmosfera este dominată de tăcerea care nu apasă. Totul pare o clipă în care natura și istoria se strâng într-o singură vibrație. Toate aceste emoții le-am redat în această serie de lucrări, utilizând o paleta cromatică dominată de tonuri și nuanțe armonioase de albastru în contrast cu culori calde. În același timp, am optat pentru o stilizare subtilă ce pune accent pe trăirea spațiului, nu pe reprezentarea lui exactă. În întregul ansamblu, tăcerea devine un principiu compozițional: o prezență calmă ce mediază dialogul dintre natură, trăirea afectivă și privitor. Lucrările sunt executate în tehnica acril pe pânză.

The presented works were produced following a visit to Butuceni and systematically document architectural elements characteristic of the region’s heritage. Each feature — including stone pillars, gates, pilasters, houses, and cornices — reflects the aesthetic and cultural values distinctive to Orheiul Vechi. The compositions highlight the continuity between historical and contemporary architectural forms, illustrating a transition from past to present. The series aims to provide the viewer with a structured observation of space, emphasizing temporal perception within the built environment. The visual narrative is constructed using a color palette dominated by harmonized shades of blue, contrasted with warm tones. The stylistic approach prioritizes the experiential understanding of spatial relationships rather than exact architectural reproduction. In the overall composition, silence functions as a formal principle, mediating the interaction between the natural environment, architectural structures, and the observer. The works are executed in acrylic on canvas.