Etica grijii, inițiată de Carol Gilligan, ca o „voce feminină,” a fost extinsă de Nel Noddings în educație. În cele ce urmează, prezint distincția făcută de Noddings între grija ca virtute și grija ca relație și arăt că nu este suficient ca profesorii să practice grija ca virtute, urmărind doar atingerea obiectivelor fixate de ei și de școală, ci că trebuie să ne întrebăm și dacă elevii simt că această grijă corespunde nevoilor lor.
The ethics of care, pioneered by Carol Gilligan, as a "female voice," was extended in education by Nel Noddings. In what follows, I present Noddings' distinction between caring as virtue and caring as relation; and I show that it is not enough for teachers to practice caring as virtue, aiming only to achieve the goals set by themselves and the school, but that we must also ask if the students feel that teachers' caring corresponds to their needs.