Abstract:
Actualmente o atenţie deosebită este atribuită cercetărilor ştiinţifice în domeniul menţinerii şi fortificării dirijate a sanogenităţii funcţionării sistemului reproductiv, stopării degradării precoce funcţionale şi morfologice a acestuia şi elaborării metodelor performante de păstrare şi conservare a resurselor reproductive. În mod special, fertilitatea masculină la etapa contemporană a societăţii a scăzut considerabil. Astfel sterilitatea masculină cu o frecvenţă sporită a început să devină cauza principală a infertilităţilor existente, atât în societate, cât şi în sectorul economiei reale, iar ameliorarea fertilităţii masculine a fost şi rămâne în centrul cercetărilor ştiinţifice majore din domeniul biologiei reproducerii. Ultima include, în primul rând, biologia derulării procesului de spermatogeneză şi de formare a gameţilor masculini apţi pentru reproducere. Aceste celule reproductive dispun de proprietăţi unicale de a transmite generaţiilor ulterioare informaţia cu privire la programa genetică de autodezvoltare a lor însuşi şi a dezvoltării organismului nou după fecundare prin două modalităţi: genetice şi epigenetice.