Premise și context de realizare a activității de mentorat în învățământul superior

Abstract

Educația ca fenomen social se subordonează unor legități și principii care stau la baza funcționării mecanismelor sociale. Modalitatea de realizare a formării profesionale inițiale în învățământul superior este justificată de premise obiective, argumentate epistemologic la nivelul unor fundamente științifice din domenoiul sociologiei, psihologiei și pedagogiei (științelor educației). Abordările teoretice, configurate în teorii argumentate de către autori consacrați explică esența și modul de influență a unor mecanisme sociale, personale și educaționale, care facilitează activitatea de mentorat. Din perspectiva acestora, mentoratul este un proces firesc, dar și imperios necesar, realizabil din perspectiva interacțiunii formative, care angajează studentul și profesorul universitar, unde profesorului are rolul de mentor, persoană ce demonstrează comportament de urmat într-un mediu de învățare interactiv, conectat la problemele pieței muncii.

Education as a social phenomenon operates under specific laws and principles that form the foundation of social mechanisms. The approach to initial professional training in higher education is supported by objective premises, epistemologically grounded in the scientific foundations of sociology, psychology, and pedagogy (education sciences). Theoretical frameworks, developed by renowned authors, elucidate the essence and influence of social, personal, and educational mechanisms that support mentoring activities. From this perspective, mentorship is both a natural and essential process, facilitated through formative interaction between the student and the university professor, with the professor serving as a mentor—modelling behaviour to be followed in an interactive learning environment aligned with the demands of the labour market.