Iarba fiarelor - botanică, medicină tradițională și magie

Abstract

Obiceiurile prin complexitatea lor constituie, în ansamblu, nu numai un fundal, ci fac parte integrantă din modul de gândire al ţăranului român,de viziune și includere a microcosmosului rural în macrocosmosul universal. Odată cu depăşirea epocii preistorice, medicina a făcut un serios pas înainte, a intrat într-o fază nouă, intermediară între etnoiatrie și latrosofie, în faza medicinei hieratice, sacerdotale. Această fază intermediară a fost necesară în istoria medicinei. Toate popoarele antichității au trecut prin ea. Atât asiro-babilonienii, egiptenii, cât şi greco-romanii au avut o medicină sacerdotală, mai mult sau mai puțin asemănătoare celei dacice. Preoţii sunt depozitarii culturii, ei nu mai iau parte efectivă în procesul de producţie, ci se dedică exclusiv activităţii intelectuale. Medicina practicată de preoți, în general, şi, desigur, că şi aceea pe care o efectuau preoții daci, a fost plină de idei teologice. Dar, pentru a-şi putea menţine dominația, preoții erau interesaţi în a obține succese medicale şi, de aceea, ei practicau pe lângă vrăji şi incantații dar şi elemente terapeutice empirice.