Această lucrare se preocupă de problema aplicării fabricației aditive pentru serii mici de produse din ceramică. Se studiază avantajele și dezavantajele, specificul proiectării pentru tehnologia dată și s-a creat o serie de obiecte care utilizează eficient tehnologia aleasă.
Se propune o serie de obiecte care exploatează complexitatea oferită de tehnologie pentru a crea forme cu multe excrescențe sau orificii care ar fi fost costisitoare de produs cu ajutorul matricelor utilizate de obicei. Aceste forme noi sunt combinate armonios cu sticla, un material asemănător după proprietăți și asocieri cu ceramica.
Concluzia proiectului este că acest proces de producere oferă flexibilitate nemaipomenită designerului în cazul în care are nevoie de forme complexe sau poroase precum în proiectul creat. Alte avantaje sunt procesul de prototipare mai eficient și rapid față de turnarea în matrice și costul redus în producere cu tehnologii și piese accesibile.
This work is based on the problem of applying additive manufacturing to small production series in ceramics. The advantages and disadvantages of the technology, specifics of designing for the technology were studied and a series of products were created using this technology to its full potential.
A collection of objects was created to exploit the complexity offered by the technology by making forms with many extrusions or orifices which would be costly to produce using standard molds. These new forms are harmoniously combined with glass, a similar material by properties and symbolic associations to ceramics.
The conclusion of this thesis is that this form of manufacturing offers unmatched flexibility to a designer when he needs complex or porous forms such as the ones created in this project. Other advantages include rapid prototyping which is more efficient than mold pouring ad more cost efficient with accessible parts and technologies.