Observațiile cercetătorilor asupra evoluției conceptului de estetică prin judecata estetică în diferite perioade istorice

Abstract

Observațiile despre frumos, concept estetic prin judecata de gust, și prin o altă variantă de gândire raţionalistă, diferită de cea a lui Platon, vine René Descartes, care punând problema cunoaşterii nemijlocite, consideră că realitatea nu este numai reflexul lumii ideale platonice, ci conţine două aspecte: unul confuz, datorat simţurilor şi unul inteligibil, datorat raţiunii. René Descartes se orientează mai mult spre latura raţională, propunându-şi o metodă de analiză a realităţii, prin care poate fi luat în seama numai ceea ce este clar şi măsurabil, geometria constituind şi ea un instrument al cunoaşterii. Aceste două tipuri de raţionalism se vor întâlni în estetica perioadei baroco-clasice, care va susţine deopotrivă idealul geometric neoplatonic, şi rigurozitatea ştiinţifică.

Remarks on beauty, an aesthetic concept through the judgment of taste, and through another variant of rationalist thinking, different from that of Plato, comes René Descartes, who raises the issue of direct knowledge, considers that reality is not only the reflection of the Platonic ideal world, but contains two aspects: a confusing one, due to the senses and an intelligible one, due to reason. René Descartes focuses more on the rational side, proposing a method of analyzing reality, through which only what is clear and measurable can be taken into account, geometry also being an instrument of knowledge. These two types of rationalism will meet in the aesthetics of the Baroque-Classical period, which will support both the Neoplatonic geometric ideal and scientific rigor.