This paper explores sustainable methods of textile dyeing using natural pigments, taken from plant sources (walnut leaves and hibiscus) and pathogenic pigments bacteria. The theoretical section provides an overview of natural dyes, their chromatic and functional potential, and bio-dyeing techniques. The experimental research involved the preparation of textile samples made of cotton, linen, wool, and silk, followed by the application of natural pigments under varying conditions of time, temperature, and pH. Significant differences in pigment absorption were observed depending on the fibre composition, exposure time, and colour modifiers used. Animal-based fibres demonstrated higher colour intensity, while plant-based fibres yielded softer, pastel tones. Solid powdered pigments were also extracted and preserved for potential reuse. Additionally, bacterial dyeing was applied to create spontaneous and organic visual prints with promising applications in artistic and bio-inspired textile design. The results confirm the viability of bio-coloration methods in contemporary textile practices and support the transition to environmentally responsible solutions. Future research directions include testing light and wash fastness, expanding the bacterial pigment palette, and integrating these innovative dyeing methods into functional and smart textiles.
Articolul abordează metode sustenabile de colorare a textilelor prin utilizarea pigmenților naturali din surse vegetale (frunze de nuc, hibiscus) și a bacteriilor pigmentogene. Partea teoretică cuprinde o analiză a coloranților naturali, a potențialului cromatic și funcțional al acestora, precum și a tehnicilor de colorare bio a textilelor. Cercetarea experimentală a inclus pregătirea mostrelor textile din bumbac, in, lână și mătase, urmată de aplicarea pigmenților naturali în condiții variate de timp, temperatură și pH. S-au observat diferențe semnificative în absorbția pigmenților în funcție de natura fibrei, durata contactului și modificatorii de culoare utilizați. Fibrele de origine animală au prezentat o intensitate mai ridicată a nuanțelor, în timp ce fibrele vegetale au generat tonuri mai blânde și pastelate. Totodată, s-au obținut pigmenți solizi în formă de pulbere, cu potențial de reutilizare, iar colorarea cu bacterii a permis realizarea unor imprimeuri spontane și organice, cu aplicații în designul artistic inspirat din natură. Rezultatele obținute au confirmat viabilitatea metodelor de biocolorare în practica textilă contemporană și susțin dezvoltarea unor soluții durabile. Direcțiile viitoare de cercetare vizează testarea rezistenței culorii, extinderea paletei pigmentare bacteriene și integrarea acestor metode în textile funcționale și inteligente.