Integrarea tehnologiilor de imprimare 3D în reinterpretarea portului tradițional românesc

Abstract

Lucrarea se înscrie în domeniul designului vestimentar contemporan și are ca obiectiv principal explorarea modului în care elementele portului popular românesc pot fi adaptate și reinterpretate prin utilizarea tehnologiilor digitale actuale. Cercetarea pornește de la premisa că portul tradițional, deși valoros din punct de vedere estetic și simbolic, este adesea perceput ca un obiect muzeal, fiind necesare strategii contemporane de reactivarea acestuia. Structura lucrării este organizată în patru capitole. Primul capitol abordează aspecte teoretice legate de evoluția portului tradițional românesc, tehnicile de ornamentare și semnificația acestora în context cultural. Capitolul al doilea este dedicat proiectării artistice a colecției vestimentare, incluzând analiza tendințelor, definirea conceptului artistic, studiul elementelor stilistice și elaborarea ținutelor inspirate din diferite zone etnografice. Capitolul al treilea tratează cercetarea aplicată privind imprimarea 3D pe suprafețe textile, analizând etapele procesului, materialele utilizate, avantajele și limitele acestei tehnologii. Capitolul al patrulea prezintă proiectarea digitală 3D în softul CLO 3D, cu accent pe dezvoltarea tiparelor, prototiparea digitală și prezentarea vizuală finală a colecției. Domeniul de studiu al lucrării îl reprezintă designul vestimentar, cu interferențe în aria patrimoniului cultural și a tehnologiilor digitale. Scopul cercetării este valorificarea portului tradițional românesc prin mijloace contemporane, utilizând imprimarea 3D ca instrument de reinterpretare ornamentală. Obiectivele urmărite includ analiza motivelor tradiționale, adaptarea lor în format digital, experimentarea aplicării imprimării 3D pe textile și realizarea unei colecții vestimentare coerente. Noutatea și originalitatea lucrării constau în abordarea integrată a tradiției și tehnologiei, prin utilizarea imprimării 3D ca element complementar materialului textil, fără a altera identitatea vizuală a costumului tradițional. Semnificația teoretică a cercetării constă în contribuția adusă studiilor privind relația dintre patrimoniu și designul contemporan, iar valoarea aplicativă este demonstrată prin realizarea unei colecții vestimentare digitale și fizice.

This study is situated within the field of contemporary fashion design and aims to explore how elements of Romanian traditional costume can be adapted and reinterpreted through the use of current digital technologies. The research is based on the premise that traditional costume, despite its strong aesthetic and symbolic value, is often perceived as a museum artefact, thus requiring contemporary strategies to restore its relevance. The study is structured into four chapters. The first chapter addresses theoretical aspects related to the evolution of Romanian traditional costume, ornamentation techniques, and their cultural significance. The second chapter focuses on the artistic development of the fashion collection, including trend analysis, concept definition, the study of stylistic elements, and the design of garments inspired by different ethnographic regions. The third chapter presents applied research on 3D printing on textile surfaces, analysing the stages of the process, the materials used, as well as the advantages and limitations of this technology. The fourth chapter examines 3D digital design using the CLO 3D software, with emphasis on pattern development, virtual prototyping, and the final visual presentation of the collection. The field of study of this research is fashion design, with interdisciplinary connections to cultural heritage and digital technologies. The main objective of the thesis is to enhance Romanian traditional costume through contemporary design methods, using 3D printing as a tool for ornamental reinterpretation. The specific objectives include analysing traditional motifs, adapting them into a digital format, experimenting with 3D printing applications on textiles, and developing a coherent fashion collection. The novelty and originality of the research lie in its integrated approach to tradition and technology, employing 3D printing as a complementary element to textile materials without altering the visual identity of traditional costume. The theoretical significance of the study consists in its contribution to research on the relationship between cultural heritage and contemporary design, while its practical value is demonstrated through the development of both a digital and a physical fashion collection.