The increasing frequency and magnitude of disasters in the Himalayan region are not solely attributable to natural forces. The prevailing development paradigm, characterized by unsustainable tourism, large-scale hydropower projects, and a disregard for traditional ecological knowledge, has exacerbated the region's vulnerability. While technocrats and experts often advocate for investment in warning systems after each devastating event, such solutions alone cannot ensure the safety and security of communities in the Himalayan region. This paper argues for a paradigm shift in Himalayan development, one that prioritizes disaster risk reduction (DRR) and embraces a flexible, participatory approach. This new framework must integrate local knowledge, aspirations, and an understanding of the region's inherent fragility to foster both resilience and vibrant economic growth.
Frecvența și magnitudinea tot mai mari ale dezastrelor din regiunea Himalaya nu sunt atribuibile exclusiv forțelor naturale. Paradigma de dezvoltare predominantă, caracterizată prin turism nesustenabil, proiecte hidroenergetice la scară largă și o ignorare a cunoștințelor ecologice tradiționale a exacerbat vulnerabilitatea regiunii. Deși tehnocrații și experții pledează adesea pentru investiții în sisteme de avertizare după fiecare eveniment devastator, astfel de soluții singure nu pot asigura siguranța și securitatea comunităților din regiunea Himalaya. Această lucrare pledează pentru o schimbare de paradigmă în dezvoltarea Himalayei, una care să prioritizeze reducerea riscului de dezastre și să adopte o abordare flexibilă și participativă. Acest nou cadru trebuie să integreze cunoștințele locale, aspirațiile și înțelegerea fragilității inerente a regiunii pentru a promova atât reziliența, cât și o creștere economică vibrantă.
Except where otherwise noted, this item's license is described as Attribution-NonCommercial-NoDerivs 3.0 United States