Teoria constituției delicvente și teoria endocrinologică a criminașității – teorii de orientare bioantropologică

Abstract

Teoriile bioantropologice ale criminalității încearcă să explice comportamentul infracțional prin factori biologici și constituționali, considerând că predispoziția spre delincvență este influențată de trăsături fizice, genetice și endocrine. Aceste teorii au fost dezvoltate în încercarea de a găsi o legătură între caracteristicile biologice ale indivizilor și tendințele lor spre comportamente antisociale, având un impact semnificativ asupra criminologiei clasice. Printre cele mai cunoscute teorii din această categorie se numără teoria constituției delincvente și teoria endocrinologică a criminalității. Prima, formulată de Ernst Kretschmer și William Sheldon, susține că tipologia fizică influențează comportamentul infracțional. Kretschmer a identificat trei tipuri somatice, iar Sheldon a propus clasificarea ectomorf, endomorf, mezomorf, argumentând că indivizii mezomorfi sunt mai predispuși la acte violente. Pe de altă parte, teoria endocrinologică analizează influența sistemului hormonal asupra criminalității. Studiile au evidențiat o posibilă legătură între nivelurile ridicate de testosteron și comportamentele agresive, iar disfuncțiile glandelor endocrine au fost asociate cu impulsivitatea și tendințele antisociale. Deși aceste teorii au oferit perspective inovatoare asupra etiologiei criminalității, ele au fost criticate pentru determinismul biologic și pentru ignorarea influențelor sociale și psihologice. Totuși, ele rămân relevante ca explicații complementare în studiul comportamentului infracțional.