Vinovăția în justiția penală modernă: Definiție, interpretare și trăsături esențiale

Abstract

Lucrarea analizează conceptul de vinovăție penală dintr-o perspectivă multidimensională, reliefând atât fundamentele sale teoretice, cât și relevanța practică în justiția penală modernă. Vinovăția este privită ca un element esențial în stabilirea răspunderii penale, implicând o dublă dimensiune – psihologică și normativă. În doctrină, aceasta este definită ca atitudinea conștientă și voluntară a făptuitorului față de fapta comisă și urmările acesteia, manifestată prin intenție sau imprudență. Lucrarea integrează diverse abordări doctrinare – filosofice, teologice și juridice – pentru a sublinia complexitatea vinovăției și dificultatea elaborării unei definiții unice. Se evidențiază contribuțiile unor autori precum V. Ursu, N. Neagu, A. Boroi sau O. Polyakova, care conturează vinovăția ca un proces intern, dominat de conștiință (factorul intelectiv) și voință (factorul volitiv), ambele necesare pentru imputabilitatea unei fapte. În justiția penală modernă, vinovăția joacă un rol central, fiind condiția esențială pentru sancționarea infracțiunii, dar și pentru garantarea respectării drepturilor fundamentale ale individului, cum este prezumția de nevinovăție. Studiul concluzionează că o înțelegere aprofundată a conceptului de vinovăție contribuie la echilibrul dintre protecția socială și respectarea libertății individuale în cadrul sistemului penal.