Particularitățile teoriei asociațiilor diferențiate ca teorie a criminologiei de orientare sociologică

Abstract

Teoria asociațiilor diferențiate se remarcă prin faptul că explică criminalitatea ca rezultat al învățării sociale, în care indivizii adoptă comportamente deviante prin contactul cu grupuri ce valorizează astfel de conduite. Elaborată de Edwin Sutherland, teoria susține că delincvența nu este moștenită, ci învățată în mod obișnuit prin interacțiunea cu persoane care apreciază favorabil actele infracționale. Articolul analizează în profunzime principiile de bază ale teoriei, diversele interpretări oferite de autori cu privire la influența grupurilor sociale asupra comportamentului infracțional și fenomenul „gulerelor albe”. Totodată, sunt prezentate limitele și criticile aduse acestei teorii, precum și dificultățile în aplicarea sa la întreaga complexitate a realității sociale.