Noțiunea și caracterele juridice privind contractul de înstrăinare a bunurilor cu condiţia întreţinerii pe viaţă

Abstract

Contractul de întreţinere se încheie în practică între persoane fizice şi este recunoscut atât de literatura de specialitate, cât şi de jurisprudenţă. Acest tip de contract reprezintă o construcție juridică, de necesitate practică, obiectivă a cărei structură şi fixare a fost realizată de practica judiciară şi literatura juridică de specialitate. Potrivit art. 839 CCRM, prin contractul de înstrăinare a bunurilor cu condiţia întreţinerii pe viaţă, o parte (beneficiarul întreținerii) se obligă să dea celeilalte părţi (dobânditor) în proprietate un bun imobil sau mobil, iar dobânditorul se obligă să asigure beneficiarului întreţinerea în natură – locuința, hrana, îngrijirea şi ajutorul necesar pe timpul cât va trăi, precum şi înmormântarea.

The maintenance contract ends in practice between individuals and is recognized by both literature and jurisprudence. This type of contract is a legal construction, of objective practical necessity whose structure and fixation has been achieved by the judicial practice and the specialized legal literature.According to art. 839 CCRM, through the contract for the alienation of the goods on condition of life maintenance, a party (the beneficiary of the maintenance) undertakes to give the other party (acquirer) immovable or movable property and the acquirer undertakes to provide the beneficiary with the maintenance in kind - food, care and help needed for the time it will live, as well as the funeral.