Emil Luca-inginerul ieșean cu diploma nr. 1 (partea II-a)

Abstract

Chiar dacă nu a obținut, poate, notorietatea științifică internațională pe care ar fi meritat-o, profesorul Luca a trăit gloria lui. Căci, în anii tinereții sale, un profesor universitar de talia sa, la o universitate abia în formare, strălucea cu adevărat. Când și-a început cariera academică, în 1941, cele două facultăți ale Politehnicii n-aveau mai mult de 20 de profesori si conferențiari. Azi sunt cu sutele, iar studenți sunt mii. "Cum să mai aibă timp profesorul să lucreze cu fiecare student în parte?", întreabă retoric prof. dr. Emil Luca, convins fiind că "fără această comuniune sufletească între student și profesor, nimic nu se poate face. Experiența i-a arătat că stima se câștigă mai ușor. "Să te faci iubit însă, e mai greu", spune completând apoi: "Eu m-am înțeles cu studenții extraordinar!".