Conceptele determinismului

Abstract

Determinismul ca teorie se referă la două planuri, primul, care constată o anumită ordine în univers, societate, și al doilea plan, explicarea mecanismelor acestei ordini. De asemenea, determinismul vizează, în principal, două mari compartimente diferite de producere și generale a fenomenelor: natura și societatea – dar cunoaște, în același timp, existența unor determinisme compartimentale, în domeniile amintite, cu specific, cum ar fi determinismul în sfera culturii, a moralei, a politicii, a dreptului. Specificul determinismului social este pus în evidență de anumite particularități, cea mai importantă, fiind că el nu poate exista în absența oamenilor, nu se poate manifesta decât prin acțiunea lor. Aceasta înseamnă că în domeniul vieții sociale nu se întâmplă nimic fără acțiunea și influența umană. Reieșind din cele menționate putem concluziona că cadrul vieții relațiilor și acțiunii umane se compune din: mediul natural, reprezentat de legile naturii; cadrul social, alcătuit din legile sociale obiective și sistemul normativ al societății, format la rândul său din: legile juridice, normele politice, regulile de conduită morală, prescripțiunile religioase, instrucțiunile tehnologice etc.; necesitatea interioară a omului, ce vizează instinctele, prejudecățile, adaptarea stereotipă, automatismele etc.