Molimele Evului Mediu: Lepră și leproșii

Abstract

Lepra, alături de ciumă, a fost una dintre cele mai virulente şi devastatoare boli ale Evului Mediu. Cauzată de bacteria Mycobacterium leprae și identificată științific în secolul al XIX-lea de medicul norvegian Gerhard Armauer Hansen, boala se caracteriza printr-o evoluție lentă, afectând pielea, sistemul nervos și alte organe, conducând în timp la deformări grave și la pierderea sensibilității. Lepra a cunoscut o răspândire semnificativă în Europa, mai ales în secolele XII–XIII, pe fondul urbanizării și al condițiilor sanitare precare.

Leprosy, alongside the plague, was one of the most virulent and devastating diseases of the Middle Ages. Caused by the bacterium Mycobacterium leprae and scientifically identified in the nineteenth century by the Norwegian physician Gerhard Armauer Hansen, the disease was characterized by a slow progression, affecting the skin, the nervous system, and other organs, ultimately leading to severe deformities and loss of sensation. Leprosy spread significantly across Europe, especially during the 12th and 13th centuries, in the context of urbanization and poor sanitary conditions.