Repere teoretice privind comunicarea didactică prin întrebări în activitatea de predare, învățare și evaluare

Abstract

Comunicarea didactică prin întrebări reprezintă o componentă esențială a procesului instructiv-educativ, fiind valorificată prin metoda conversației. Aceasta se bazează pe interacțiunea dintre profesor și elevi, realizată prin alternanța întrebărilor și răspunsurilor, cu scopul de a facilita învățarea și evaluarea. Conversația didactică stimulează participarea activă a elevilor, dezvoltarea competențelor de comunicare și argumentare, precum și motivația pentru învățare. Prin întrebări, profesorul creează contexte de reflecție și contribuie la dezvoltarea gândirii critice și a metacogniției. Formularea corectă a întrebărilor presupune claritate, concizie, gradare și adaptare la nivelul elevilor. În evaluare, întrebările funcționează ca itemi de evaluare orală, oferind feedback imediat și sprijinind autoreglarea învățării. În concluzie, comunicarea prin întrebări optimizează procesul didactic și contribuie la formarea competențelor elevilor.

Didactic communication through questions represents an essential component of the educational process, being used through the conversational method. It is based on the interaction between teacher and students through questions and answers, aiming to facilitate learning and assessment. Didactic conversation stimulates active student participation, communication and argumentation skills, as well as learning motivation. Through questions, the teacher creates contexts for reflection and contributes to the development of critical thinking and metacognition. Proper formulation of questions requires clarity, conciseness, grading, and adaptation to students’ level. In assessment, questions function as oral evaluation items, providing immediate feedback and supporting learning self-regulation. In conclusion, communication through questions optimizes the teaching process and supports the development of students’ competencies.