Vlahii în sursele Bizantine

Abstract

Studiul în cauză analizează reflectarea etnonimului „vlahi” în izvoarele bizantine din perioada secolelor X–XIV, având ca scop evidențierea modului în care autorii bizantini au perceput, definit și utilizat acest termen în raport cu populațiile romanice din spațiul carpato-balcanic. Studiul subliniază caracterul preponderent etnic al etnonimului, contracarând interpretările care îl reduc exclusiv la desemnarea unui mod de viață pastoral sau nomad. Analiza se bazează pe o lectură atentă a unor autori bizantini de referință, precum Kekaumenos, Ioan Skylitzes, Anna Comnena, Ioan Kinnamos și Niketas Choniates, ale căror lucrări oferă unele dintre cele mai timpurii și semnificative referințe la vlahi. O atenție deosebită este acordată atât contextului istoric în care aceste mărturii au apărut, cât și valorii lor informative privind activitățile economice, rolul militar și organizarea social a comunităților vlahe.

This study examines the representation of the ethnonym “Vlachs” in Byzantine sources from the 10th to the 14th centuries, aiming to highlight how Byzantine authors perceived, defined, and employed this term in relation to the Romance-speaking populations of the Carpathian-Balkan area. The study emphasizes the predominantly ethnic character of the ethnonym, challenging interpretations that reduce it exclusively to a pastoral or nomadic way of life. The analysis is based on a close reading of key Byzantine authors, including Kekaumenos, John Skylitzes, Anna Komnene, John Kinnamos, and Niketas Choniates, whose works provide some of the earliest and most significant references to the Vlachs. Particular attention is given to both the historical context in which these accounts emerged and their informational value regarding the economic activities, military role, and social organization of Vlach communities.