Conceptual foundations, general characterization and psychological particularities of hearing as a criminal prosecution action

Abstract

Examination constitutes the most frequently employed criminal investigative action; however, its conceptual foundations and psychological particularities remain insufficiently systematized in scholarly doctrine. The study proceeds from the hypothesis that a rigorous analysis of the conceptual framework and psychological dimension of examination contributes to enhancing the efficiency of this procedural activity. The research aims to analyze the conceptual foundations, general characterization, and psychological particularities of examination as a criminal investigative procedural act. The methodology combines doctrinal analysis and synthesis, the logico-juridical method, the comparative method, and the systematic and teleological interpretation of criminal procedural norms. The study systematizes doctrinal definitions of examination, establishes its character as an autonomous means of evidence collection, and critically examines the notion of "psychological contact". The research concludes that psychological contact does not constitute a tactical technique, but rather a precondition for applying forensic tactics, offering a novel perspective with direct practical implications for criminal investigation bodies.

Audierea reprezintă cea mai frecvent utilizată acțiune de urmărire penală; cu toate acestea, fundamentele sale conceptuale și particularitățile psihologice rămân insuficient sistematizate în doctrină. Studiul pornește de la ipoteza că o analiză riguroasă a cadrului conceptual și a componentei psihologice a audierii contribuie la eficientizarea acestei activități procesuale. Scopul cercetării constă în analiza fundamentelor conceptuale, a caracterizării generale și a particularităților psihologice ale audierii ca acțiune de urmărire penală. Metodologia îmbină analiza și sinteza doctrinară, metoda logico-juridică, metoda comparativă, precum și interpretarea sistematică și teleologică a normelor procesual-penale. Au fost sistematizate definițiile doctrinare ale audierii, s-a demonstrat caracterul său autonom de colectare a probelor și s-a realizat o analiză critică a noțiunii de ,,contact psihologic”. Studiul demonstrează că contactul psihologic nu constituie o tehnică tactică, ci o condiție prealabilă pentru aplicarea procedeelor criminalistice, oferind o perspectivă nouă cu implicații practice directe în activitatea organelor de urmărire penală.