Consiliere profesională dezvoltativă: de la paradigma directiv-diagnostică la activizarea potențialului decizional al optantului

Abstract

Articolul analizează evoluția paradigmelor în consilierea profesională, focalizânduse pe tranziția de la modelul directiv-diagnostic clasic către abordarea dezvoltativă contemporană. Bazându-se pe analiza critică a literaturii de specialitate și pe studii empirice din spațiul post-sovietic și internațional, cercetarea evidențiază limitările abordării tradiționale centrate exclusiv pe matching-ul caracteristici individuale-cerințe profesionale și prezintă avantajele modelului activizant care plasează optantul în centrul procesului decizional. Prin intermediul analizei comparative a strategiilor directive (diagnostică, educațională) și non-directive (psihanalitică, umanistică, dezvoltativă), articolul demonstrează superioritatea paradigmei dezvoltative în contextual dinamic al pieței muncii contemporane. Concluziile subliniază necesitatea reorientării practicii de consiliere de la diagnostic punctual către acompaniament educativ continuu, cu implicații semnificative pentru formarea profesioniștilor din domeniu.

The article examines the evolution of paradigms in career counseling, focusing on the transition from the classical directive–diagnostic model to the contemporary developmental approach. Drawing on a critical analysis of the specialized literature and on empirical studies conducted in the post-Soviet and international contexts, the research highlights the limitations of the traditional approach centered exclusively on the matching of individual characteristics with occupational requirements and presents the advantages of the activating model, which places the client at the core of the decision-making process. Through a comparative analysis of directive strategies (diagnostic, educational) and non-directive strategies (psychoanalytic, humanistic, developmental), the article demonstrates the superiority of the developmental paradigm within the dynamic context of the contemporary labor market. The conclusions emphasize the necessity of reorienting counseling practice from punctual diagnosis toward continuous educational accompaniment, with significant implications for the professional training of specialists in the field.