Moștenirea versus donația: analiză juridico-practică asupra transmisiunii patrimoniului inter vivos și mortis causa

Abstract

Actualitatea temei este determinată de importanța tot mai accentuată a planificării patrimoniale și de frecvența situațiilor în care aceste instituții se intersectează în practică, generând confuzii juridice, conflicte succesorale și litigii. Teza este structurată în introducere, patru capitole și concluzii generale. Introducerea cuprinde argumentarea actualității temei, scopul și obiectivele cercetării, precum și metodologia utilizată. Capitolul I este dedicat analizei doctrinare și legislative a transmisiunii patrimoniale „inter vivos și mortis causa”. Capitolul II examinează regimul juridic al moștenirii, condițiile de validitate și aspecte jurisprudențiale relevante. Capitolul III analizează donația ca modalitate de transmisiune patrimonială, cu accent pe condițiile de validitate și cauzele de nulitate. Capitolul IV realizează o analiză comparativă între donație și moștenire și include un studiu de caz practic. Problematica cercetării vizează existența unor percepții eronate în societate, potrivit cărora donația este adesea confundată cu o dispoziție pentru cauză de moarte sau cu un contract de întreținere, ceea ce conduce la utilizarea improprie a instrumentelor juridice disponibile. Scopul principal al tezei în cauză constă în evidențierea rolului donației și al moștenirii ca instrumente de planificare patrimonială, precum și în analiza avantajelor și dezavantajelor fiecărei instituții din perspectivă juridică și practică. Obiectivele urmăresc clarificarea regimului juridic al transmisiunii patrimoniale, analiza condițiilor de validitate, identificarea cauzelor de nulitate și contestare și evaluarea impactului acestor instituții asupra stabilității raporturilor patrimoniale și familiale. Metodologia cercetării se bazează pe analiza doctrinară și legislativă, metoda comparativă, metoda sistemică și analiza practicii judiciare relevante. Baza normativă este constituită, în principal, din Codul civil al Republicii Moldova, completată de doctrină și jurisprudență națională și europeană. Rezultatele cercetării demonstrează că donația și moștenirea nu sunt instituții antagonice, ci complementare, a căror eficiență depinde de contextul familial și patrimonial, subliniind necesitatea unei planificări patrimoniale responsabile. Concluzia lucrării subliniază necesitatea unei planificări patrimoniale responsabile, realizate cu sprijinul specialiștilor în drept, pentru prevenirea conflictelor și asigurarea securității raporturilor juridice.

The topicality of the topic is determined by the increasing importance of patrimony planning and the frequency of situations in which these institutions intersect in practice, generating legal confusion, inheritance conflicts and litigation. The thesis is structured in an introduction, four chapters and general conclusions. The introduction includes the argumentation of the topicality of the topic, the purpose and objectives of the research, as well as the methodology used. Chapter I is dedicated to the doctrinal and legislative analysis of patrimony transmission "inter vivos and mortis causa". Chapter II examines the legal regime of inheritance, the conditions of validity and relevant jurisprudential aspects. Chapter III analyzes donation as a method of patrimony transmission, with an emphasis on the conditions of validity and the causes of nullity. Chapter IV carries out a comparative analysis between donation and inheritance and includes a practical case study. The research issue concerns the existence of erroneous perceptions in society, according to which donation is often confused with a disposition upon death or a maintenance contract, which leads to the improper use of available legal instruments. The main purpose of the thesis in question is to highlight the role of donation and inheritance as instruments of estate planning, as well as to analyze the advantages and disadvantages of each institution from a legal and practical perspective. The objectives are to clarify the legal regime of patrimonial transmission, analyze the conditions of validity, identify the causes of nullity and challenge and assess the impact of these institutions on the stability of patrimonial and family relations. The research methodology is based on doctrinal and legislative analysis, the comparative method, the systemic method and the analysis of relevant judicial practice. The normative basis is mainly constituted by the Civil Code of the Republic of Moldova, supplemented by national and European doctrine and jurisprudence. The research results demonstrate that donation and inheritance are not antagonistic institutions, but complementary, whose efficiency depends on the family and patrimonial context, underlining the need for responsible patrimonial planning. The conclusion of the paper emphasizes the need for responsible patrimonial planning, carried out with the support of legal specialists, to prevent conflicts and ensure the security of legal relations.