Dihotomia și dualismul ca esență proiectivă a designului

Abstract

Lucrarea este dedicată problemei design-ului ca fenomen socio-cultural raportat la situația actuală a culturii materiale și spirituale, cu referire la evoluția lumii aflate sub impactul schimbărilor tehnologice. Autorul analizează aceste procese din perspectiva dihotomiei și dualismului design-ului, care sunt generate de funcția sa principală – de a elimina contradicția care există în societate și în viața cotidiană a oamenilor, dintre starea existentă a mediului și imaginea dorită. Dualismul ca obiect al analizei este abordat în lucrare ca un anumit mod de transmitere a informațiilor ordonate, o filosofie de management, sferă atât a artei de masă, cât și a creării de valori spirituale, exprimarea de sine a unui artist liber în interior și a unui fenomen al practicii sociale. Autorul concluzionează, că dualismul determină design-ul, legile lui esențiale de dezvoltare, stimulează relevanța și includerea în existență a acestuia.

The paper is dedicated to the issue of design as a socio-cultural phenomenon related to the current state of material and spiritual culture, concerning the evolution of the world under the impact of technological changes. The author analyzes these processes from the perspective of the dichotomy and dualism of design, which are generated by its main function – to eliminate the contradiction that exists in society and people's daily lives between the current state of the environment and the desired image. Dualism, as the object of analysis, is approached in the paper as a certain mode of transmitting ordered information, a management philosophy, a sphere of both mass art and the creation of spiritual values, the self-expression of a free artist within, and a phenomenon of social practice. The author concludes that dualism determines design, and its essential laws of development, and stimulates its relevance and inclusion in existence.