Metodele interactive - o direcţie de umanizare a procesului educaţional tehnic

Abstract

Ideea necesităţii realizării, în instituţii superioare, a unei învăţări interactive care să-l situeze pe student în centrul relaţiei pedagogice constituie, în învăţământul actual, un principiu fundamental. Specific metodelor interactive de grup este că ele promovează interacţiunea dintre participanţi, astfel favorizând o învăţare mai activă şi cu rezultate evidente. Acest tip de interactivitate determină identificarea subiectului cu situaţia de învăţare în care acesta este antrenat, ceea ce duce la transformarea studentului în stăpânul propriei transformări și formări. În acest fel se dezvoltă capacităţile studenţilor de a lucra împreună, ce se constituie într-o componentă importantă pentru viaţă şi pentru activitatea lor profesională viitoare. Fiecare metodă interactivă înregistrează avantaje şi dezavantaje, important fiind însă momentul ales pentru desfăşurarea lor. Cadrul didactic este acela care are puterea decizională şi capacitatea de a alege ceea ce ştie că se poate desfăşura în propriul colectiv de studenţi din cadrul instituţiilor superioare de învățământ. Important este însă ca dascălul să fie acela care mereu va căuta soluţii la problemele instructiv-educative ce apar.