https://repository.utm.md/handle/5014/37603 Ediția a 6-a, 23 aprilie 2026, Cahul 2026-10-28T07:42:51Z https://repository.utm.md/handle/5014/37631 Analiza reprezentării succesorale în vechea și noua reglementare a Codului civil MORARU, Jorj-Juan Reprezentarea succesorală, ca excepție de la principiul proximității gradului de rudenie poate fi menționată reprezentarea succesorală. Potrivit alin. (3) art. 2178 CC RM, locul descendentului decedat la momentul deschiderii moştenirii îl ocupă descendenții acestuia. În doctrină, reprezentarea succesorală a fost definită ca fiind un beneficiu instituit de lege în virtutea căruia unul sau mai mulți moştenitori legali de un grad mai îndepărtat numit reprezentant urcă în gradul, locul şi în drepturile ascendentului său numit reprezentat care este decedat la momentul deschiderii moştenirii, pentru a culege partea ce i s-ar fi cuvenit acestuia din moştenire, dacă s-ar mai fi aflat în viaţă. Utilitatea instituției reprezentării succesorale rezidă în evitarea unor posibile consecințe inechitabile ale principiului proximității gradului de rudenie. Astfel, spre exemplu, un nepot al defunctului (rudă de gradul II) poate culege o parte a moştenirii de rând cu copiii în viață ai defunctului (rude de gradul I), dacă ascendentul său (copil al defunctului) nu este în viață la data deschiderii succesiunii.; Representation in succession, as an exception to the principle of proximity of kinship, may be cited. According to paragraph (3) of Article 2178 of the Civil Code of the Republic of Moldova, the place of a descendant who has died at the time of the opening of the succession is taken by that descendant’s descendants. In legal doctrine, succession by representation has been defined as a benefit established by law whereby one or more legal heirs of a more distant degree, designated as representatives, ascend to the degree, place, and rights of their ascendant, designated as the represented party, who is deceased at the time of the opening of the succession, in order to receive the share of the inheritance that would have been due to the represented person had they still been alive. The utility of the institution of succession representation lies in avoiding possible inequitable consequences of the principle of proximity of kinship. Thus, for example, a grandchild of the deceased (a second-degree relative) may receive a share of the estate alongside the deceased’s living children (first-degree relatives), if their ascendant (the deceased’s child) is not alive at the time of the opening of the succession. 2026-01-01T00:00:00Z https://repository.utm.md/handle/5014/37630 Cererea de chemare în judecată ca act procesual care declanșează procesul civil MÎȚABLÎNDA, Elena Cererea de chemare în judecată reprezintă actul procesual prin care se declanșează procesul civil și se realizează dreptul de acces la justiție în cadrul procedurii civile din Republica Moldova. Instanța este sesizată exclusiv printr-o asemenea cerere, formulată de persoana interesată, ceea ce reflectă principiul disponibilității procesului civil. Aceasta constituie atât un act de sesizare a instanței, cât și un act de dispoziție al reclamantului, prin care se stabilesc obiectul, temeiul și limitele procesului. Cererea de chemare în judecată este actul procedural scris, întocmit în conformitate cu legislaţia procesual civilă, prin care reclamantul învesteşte instanţa de judecată cu o pretenţie civilă. Adică, cererea de chemare în judecată constituie primul act dintr-o serie întreagă de acte şi forme procesuale prin intermediul căreia acţiunea civilă este pusă în mişcare şi susţinută pînă la completa ei epuizare. Reglementarea este realizată prin dispozițiile art. 166–171 CPC RM, care stabilesc atât condițiile de formă și conținut, cât și regimul juridic al primirii, restituirii sau refuzului acesteia.; The complaint is the procedural document that initiates civil proceedings and gives effect to the right of access to justice within the civil procedure of the Republic of Moldova. The court is seized exclusively through such a complaint, filed by the interested party, which reflects the principle of the availability of civil proceedings. It constitutes both an act of bringing the matter before the court and a dispositive act of the plaintiff, establishing the subject matter, basis, and scope of the proceedings. The complaint is a written procedural document, drafted in accordance with civil procedural law, through which the plaintiff brings a civil claim before the court. In other words, the complaint constitutes the first document in a series of procedural documents and forms through which the civil action is initiated and pursued until its complete conclusion. The regulation is established by the provisions of Articles 166–170 of the Civil Procedure Code of the Republic of Moldova, which set forth both the formal and substantive requirements, as well as the legal regime governing its acceptance, return, or rejection. 2026-01-01T00:00:00Z https://repository.utm.md/handle/5014/37629 Declararea judecătorească a dispariției și a decesului persoanei fizice MALAIRĂU, Ion Instituția declarării dispariției și decesului persoanei fizice reprezintă un mecanism juridic esențial pentru asigurarea securității raporturilor civile în situațiile în care existența unei persoane nu mai poate fi confirmată. Cercetarea analizează condițiile, procedura și efectele juridice ale declarării dispariției, precum și transformarea acesteia în declararea decesului prin hotărâre judecătorească. Sunt examinate termenele legale, rolul instanței de judecată și probele necesare pentru a stabili probabilitatea decesului. De asemenea, lucrarea evidențiază consecințele asupra patrimoniului persoanei, relațiilor de familie și statutului juridic al moștenitorilor. Se acordă o atenție deosebită situațiilor în care persoana reapare, analizând impactul asupra actelor juridice încheiate în perioada absenței. Printr-o abordare doctrinară și practică, studiul subliniază importanța echilibrului între protecția intereselor persoanei dispărute și necesitatea stabilității circuitului civil.; The institution of declaring a person missing and legally deceased constitutes a fundamental legal mechanism for ensuring certainty in civil relationships when an individual’s existence can no longer be confirmed. This research examines the legal conditions, procedures, and consequences of declaring a person missing, as well as the transition to the declaration of death by court decision. It analyzes statutory time limits, the role of the judiciary, and the evidentiary standards required to establish the presumption of death. The study also highlights the legal effects on the individual’s property, family relations, and the status of heirs. Special attention is given to cases where the missing person reappears, assessing the implications for legal acts concluded during their absence. Through both doctrinal and practical perspectives, the paper emphasizes the need to balance the protection of the missing person’s rights with the stability of civil legal transactions. 2026-01-01T00:00:00Z https://repository.utm.md/handle/5014/37628 Utilizarea dronelor armate în conflictul din Ucraina: implicații pentru principiul distincției GRĂSUN, Iana Conflictul armat din Ucraina a demonstrat cum schimbarea rapidă a mijloacelor și metodelor de luptă prin utilizarea masivă a dronelor armate generează provocări majore pentru prevederile dreptului internațional umanitar. Din punct de vedere legal, orice armă utilizată în război trebuie să îndeplinească criteriul fundamental al principiului distincției: să permită separarea clară și eficientă între combatanți și civili, respectiv între obiectivele militare și cele civile. Așadar, chiar dacă dronele armate nu sunt interzise în sine și nici nu fac obiectul unor tratate speciale de prohibiție, utilizarea lor trebuie să respecte strict normele Legii conflictelor armate în special art. 48 și 51 din Protocolul Adițional I la Convențiile de la Geneva (1977). Prezentul studiu analizează utilizarea dronelor armate în conflictul din Ucraina (2022 - prezent ) și implicațiile concrete asupra principiului distincției, evidențiind atât oportunitățile de precizie sporită oferite de tehnologie, cât și riscurile reale de încălcare generate de atacurile nediscriminate asupra infrastructurii civile și a zonelor urbane.; The armed conflict in Ukraine has shown how the rapid change in means and methods of warfare through the massive use of armed drones creates major challenges for the provisions of international humanitarian law. From a legal perspective, any weapon used in war must meet the fundamental criterion of the principle of distinction: to allow a clear and effective separation between combatants and civilians, and between military objectives and civilian ones. Thus, even though armed drones are not prohibited per se and are not subject to any specific prohibition treaties, their use must strictly comply with the norms of the Law of Armed Conflict, in particular Articles 48 and 51 of Additional Protocol I to the Geneva Conventions (1977). This study analyzes the use of armed drones in the Ukraine conflict (2022 - present) and the concrete implications for the principle of distinction, highlighting both the opportunities for enhanced precision offered by the technology and the real risks of violation generated by indiscriminate attacks on civilian infrastructure and urban areas. 2026-01-01T00:00:00Z