https://repository.utm.md/handle/5014/23889 2026-04-11T20:32:52Z https://repository.utm.md/handle/5014/23993 Măsuri de imunoprofilaxie în bolile infecţioase la intreprinderile avicole ZDRAGUȘ, Nicolae La momentul actual, avicultura este una dintre cele mai dezvoltate ramuri ale sectorului zootehnic din Republica Moldova. Producerea produselor avicole este axată pe două direcții de bază: producerea ouălor de consum cutrent și producerea cărnii de pasăre. Eficacitatea economică și siguranța epidemiologică a întreprinderilor avicole depinde de mulți factori. De menționat și faptul că materialul genetic pentru întreprinderile avicole (pui cu vîrsta de o zi sau ouă pentru incubație) este inmoprtat practic 100% din țările europene precum: Ungaria, Germania, Sloveniua, Cehia, Romania. Concomitent cu materialul genetic sunt recomandate și unele protocoale de măsuri profilactice în special axate pe produsele biologice pentru imunizarea efectivelor de pui sau păsări adulte. Pentru a menține sub control situația epidemiologică față de bolile infecțioase este necesar de întreprins și de efectuat în complex de măsuri sanitare veterianre. Pe lîngă respectarea măsurilor de biosecuritate conform recomandărilor specificate de autoritatea sanitar veterinară, obligatorii sunt vaccinările profilactice. În dependență de situația epidemiologică, vaccinarea păsărilor poate fi efectuată încă la momentul perioadei de incubație [1]. Conform protocoalelor de vaccinare folosite pe teritoriul Republicii Moldova, puii în funcție de direcția de productivitate (ouă, carne) se vaccinează începînd cu perioada embrionară, la a 18-a zi a perioadei de incubație (in ovo). Această vaccinare se efectuează în cadrul incubatoarelor cu echipament specializat pentru vaccinarea ouălor embrionate. De regulă vaccinările ouălor embrionate mai frecvent se face contra bolilor infecțioase precum: Boala lui Marek, Bronșita infecțioasă, Bursita infecțioasă. Ar putea fi și alte asocieri de antigeni ai bolilor infecțioase ca pseudopesta aviară, anemia infecțioasă aviară etc. [2]. Protocoalele de vaccinare a puilor contra bolilor infecțioase la întreprinderile avicole de regulă încep cu vîrsta de o zi. Atît pentru puii destinați producerii ouălor de consum curent, cît și pentru puii broiler pentru carne, după ecluziune, sunt vaccinați la vîrsta de o zi contra bolii Marek, prin administrarea vacinului individual, subcutanat, în regiunea gîtului. Concomitent în incubator, puii sunt vaccinați contra bronșitei infecțioase, fie separat sau fie în combinație cu vacinul contra pseudopestei aviare, prin metoda spray. Ulterioarele vaccinări și revaccinări a puilor sunt efectuate în dependențîă de direcția de productivitate. Puii broiler pentru carne sunt revaccinați contra bronșitei infecțioase la vîrsta de 18-20 de zile, iar în dependență de perioada (durata) de creștire, ar putea fi vaccinați contra bronșitei infecțioase repetat. O altă vaccinare obligatorie la puii pentru carne este contra bolii Gamboro. Vaccinarea se face cu apa de băut, de două ori, prima administrarea fiind efectuată la vîrsta de 7-10 zile, cu rapel peste 8-12 zile. Obligatorie este și revaccinarea contra pseudopestei aviare. În cazul cînd la pui lipsesc titrele de anticorpi pasivi, ei se vaccinează la vîrsta de o zi, cu revaccinare la vîrsta de 16-18 zile, cu revaccinare la 30 de zile. În dependență de situația epidemiologică ar putea fi vaccinați și contra anemiei infecțioase. Puii destinați producerii ouălor de consum au o perioadă de exploatare de un an de la perioada începerii ouatului. La ei, pe lîngă vaccinările menționate pentru puii broiler, se mai efectuează și alte vaccinări contra bolilor infecțioase, cu vaccinuri asociate, contra bolilor precum: sindromul scăderii ouatului, pseudopesta aviară, bronșita aviară și variola aviară. În concluzie se poate de confirmat că menținerea situației epidemiologice față de bolile infecțioase în efectivele de păsări poate fi realizată prin respectarea unor măsuri stricte de biosecuritate și utilizarea unor protocoale de vaccinare contra celor mai importante boli infecțioase, începind cu vîrsta embrionară (a 18-a zi de incubație) cu vaccinările ulterioare în funcție de vîrsta păsărilor și direcția de producție (ouă, carne). 2023-01-01T00:00:00Z https://repository.utm.md/handle/5014/23992 Managementul chirurgical în traumatismul de nutriție la bovine STATI, Irina; MORARU, Ghenadie Prin traumatismul de nutriție se subînțeleg tulburările provocate de corpii străini metalici care ajung cu hrana în prestomacile bovinelor. Printre bovinele adulte pot fi înregistrate până la 60-80% purtătoare de corpi străini, dintre care la 8-12% organele sunt traumate. La tineretul bovin frecvenţa este de 20-30%, dintre care la 3-6% sunt traumate organele interne. Dintre complicațiile care pot apărea la bovine în traumatismul de nutriţie fac parte: reticuloperitonita traumatică; dezvoltarea infecţiei chirurgicale în organele cavității abdominale şi toracice; supraîncărcarea rumenului şi împâstarea foiosului în 60-70% din cazuri [1]. Dat fiind faptul, că metodele conservative de tratament nu totdeauna se finalizează cu succes, s-a hotărât să folosim metoda chirurgicală - rumenotomia. Investigaţiile au fost efectuate în condiţii de teren în sectorul privat din satul Mândîc, raionul Drochia pe un număr de 6 bovine dintre care 2 erau în luna a 6 -a și respectiv a 7-a de gestaţie. Diagnosticul a fost pus în baza simptoamelor clinice şi metodelor funcționale existente. În scopul anesteziei peretelui abdominal lateral din stânga, s-a efectuat blocajul troncular, tip Magda şi Başkirov, iar pentru anestezia organelor cavităţii abdominale s-a efectuat blocajul suprapleural, tip Mosin. Laparatomia a fost efectuată în golul flancului stâng, prin incizia pielii, fasciei abdominale şi dilacerarea pe cale boantă a celor 3 muşchi din această regiune și incizia peritoneului. A urmat eventraţia unei porţiuni a rumenului, fixarea la dispozitivul tip Gherţen şi deschiderea porţiunii ruminale (rumenotomia). Astfel la 2 vaci s-a depistat supraîncărcarea rumenului şi împăstarea foiosului. Tot la acestea, pe fundul reţelei au fost identificați câte 3 corpi străini metalici liberi. La celelalte 3 vaci care gemeau în perioada preoperatorie, în reţea au fost depistaţi câte 2 corpi străini metalici (sârmă) cu lungimea de 6-8 cm, toate înfipte în ochiurile mucoasei peretelui reţelei în diferite locuri (cranio-vental, ventral din dreapta şi la un animal la fundul reţelei). Prin mişcări atente cu mâna, aceşti corpi au fost extraşi. După aceasta a urmat introducerea unui magnet fixat în palma operatorului care se plimbă pe suprafaţa mucoasei pentru a culege toate corpurile străine metalice neînfipte. Alte corpuri metalice nu au fost găsite. Indiferent de starea foiosului, la toate animalele a fost irigată cavitatea acesteia cu soluţie purgativă. Din rumen au fost evacuate numai masele solide. Următoarea etapă a fost aplicarea suturilor bietajate pe rumen cu catgut şi repunerea acestuia în cavitatea abdominală. În următoarea etapă s-a efectuat revizia cavităţii abdominale cu mâna (aderenţe şi abcese n-au fost depistate). Peretele abdominal a fost suturat obişnuit, iar pielea a fost suturată cu 3 burdoneţ. Tratamentul postoperator a constat în prescrierea antibioticilor cu resorbţie lentă. S-a recomandat dieta, semidieta (regim hidric) în prima zi, apoi barbotaje cu tărâţe, cartofi fierţi şi 40-50 g sare şi fân de bună calitate în cantităţi progresive, ajungând treptat în a 6-7-a zi la raţia obişnuită. În concluzii putem menționa că tratamentul chirurgical în traumatismul de nutriţie este obligator şi se efectuează în perioada acută a bolii, iar gestaţia animalelor nu este o contraindicaţie pentru operaţie. 2023-01-01T00:00:00Z https://repository.utm.md/handle/5014/23991 Efectele remediului ZooBioR asupra statusului clinico-hematologic la prepeliţe ROTARI, Liliana; NASSAR, Ali Bilal În ultimii ani la nivel mondial se atestă un deficit semnificativ în produse alimentare, în specail, în cele de origine animală. Acest lucru se explică prin creşterea progresivă a populaţiei, cât şi impactul negativ al mediului ambiant (secetă, inundaţii, ş.a.), precum şi influenţa negativă a unor factori antropogeni asupra zootehniei. În plus, evidenţiem şi efectele negative ale stresului tehnologic asupra sănătăţii animalelor şi a potenţialului productiv al acestora, iar pentru combaterea acestui fenomen se impun condiţii bune de cazare, alimentaţie şi exploatare a animalelor, care ar asigura bunăstarea acestora [1]. Totuşi, în acest proces complex de prevenire şi combatere a stresului tehnologic, rolul medicamentelor este inevitabil şi incontestabil, accentul punându-se pe remediile medicamentoase de origine naturală, în special vegetală. În contextul dat, prezintă un interes deosebit remediul ZooBioR obţinut prin diverse procedee tehnologice din Spirulina platensis, de savanţii IMB, din cadrul UTM, sub conducerea acad. Valeriu Rudic. În studiul realizat, s-a elucidat influenţa produsului ZooBioR asupra sănătăţii şi statusului clinico-hematologic la prepeliţele exploatate în condiţii de fermă zootehnică. Cercetările biologice s-au realizat pe 4 loturi (a câte 50 cap/lot), la 3 dintre acestea hrana a fost suplimentată cu remediul ZooBioR în diferite cantităţi (10,0; 15,0; 20 mg substanţă activă/kg furaj combinat), al 4-lea lot a servit de control. Produsul investigat pe păsări conţine o gamă largă de substanţe bioactive derivaţi din spirulină. Fitoprodusul ZooBioR – cercetat pe prepeliţe, este un remediu natural, evident complex, şi include compuşi bioactivi generaţi din Spirulina platensis. Remediul testat conţine fosfolipide, polizaharide sulfatate, aminoacizi, precum şi imunoactivi, oligoelemente importante pentru activităţile vitale: seleniu şi zinc. Prepeliţele incluse în experiment au fost analoge: după stare fiziologică, vârstă, condiţii de exploatare, asistenţă veterinară, etc. Păsările au fost monitorizate permanent, periodic s-au investigat parametrii clinici (temperatura corporală şi frecvenţa respiraţiei) ai acestora. Prepeliţele au fost de asemenea periodic cântărite, ouăle zilnic fiind colectate şi numărate şi cântărite. Pentru cercetările de laborator (hematologice şi biohimice), s-au recoltat probe de sânge: la debutul studiului, până la suplimentarea hranei cu ZooBioR, aleatoriu, de la prepeliţe; ulterior de două ori consecutiv, de la câte 5 păsări din fiecare lot (în total 20 probe), la circa 1 lună de la iniţierea experimentului, precum şi la finele acestui studiu. Important este şi faptul că în cadrul SRL „MIHAILORINA-COM”, r-nul Rîşcani, s. Corlăteni pe durata termenului de efectuare a experimentului iniţiat şi realizat de către noi, păsările au fost sănătoase şi nu au fost înregistrate cazuri de boli transmisibile sau alte boli cu manifestare în masă. S-a stabilit, pe durata studiului de cca 6 luni de zile, că remediul autohton, ecologic ZooBioR, testat pe prepeliţe în condiţii de fermă zootehnică, nu a indus reacţii adverse, abateri în sănătatea şi productivitatea păsărilor. Evidenţiem faptul că produsul ZooBioR cu care s-a suplimentat hrana prepeliţelor, pe durata întregului experiment, fortifică starea de sănătate a prepeliţelor, exploatate, atât pentru ouă, cât şi pentru carne. În plus, produsul medicamentos, testat prezintă proprietăţi adaptative şi antistresorii, ipoteză bănuită, atât prin valori mai diminuate ale temperaturii corporale, precum şi a mişcărilor respiratorii, semnalate la păsările din loturile experimentale, comparativ cu astfel de valori constatate la păsările din lotul martor. În plus, constantele clinice determinate la prepeliţele ouătoare sunt în limitele normelor fiziologice, fapt ce indică o starea de sănătate bună a prepeliţelor din acest experiment. Evidenţiem şi faptul că valoarea parametrilor marcher ai statusului clinic indică lipsa efectelor negative ale produsului testat asupra sănătăţii şi bunăstării prepeliţelor. Un indicator remarcabil cu semnificație dublă, atât pentru determinarea stării de sănătate a păsărilor, cât şi pentru stabilirea acţiunii produselor bioactive asupra animalelor este statusul hematologic. Într-un context general, investigaţiile hematologice scot în evidenţă faptul că păsările din toate loturile incluse în cercetare au fost sănătoase, lipsind în majoritatea cazurilor diferenţe palpabile ale parametrilor hematologici determinaţi, între lotul martor şi cele experimentale. În aceste împrejurări specificăm faptul că spre finele experimentului, numărul de eritrocite în sânge la prepeliţele din toate 3 loturi experimentale au manifestat o slabă tendinţă de diminuare, într-o proporţie de 1,5- 3,3% faţă de numărul eritrocitelor raportate la lotul martor. Tendinţă de diminuare faţă de lotul martor se atestă şi în cazul analizei concentraţiei hemoglobinei în sânge, lucru important de menţionat. Remarcăm că la finele studiului în sânge la prepeliţele din loturile experimentale 1 şi 2, care au beneficiat de – 10 mg şi respectiv 15 mg substanţă activă/kg hrană combinată, volumul celular mediu (MCV) s-a diminuat cu 4,8-8,3%, în raport cu valorile de control, pe când indicele investigat în lotul experimental 3, unde păsările au beneficiat de doza maximală de ZooBioR de 20 mg substanţă activă/kg furaj combinat, dimpotrivă s-a majorat cu cca 4% faţă de valorile martorului. De asemenea către finele studiului, cantitatea de hemoglobină eritrocitară medie (MCHC) a manifestat o slabă tendinţă de creştere la toate loturile experimentale, valori ce ne permit să presupunem acțiunea pozitivă a produsului testat asupra hematopoiezei, aspecte semnalate şi de alţi cercetători, care au investigat acest remediu pe găini ouătoare [2]. Totodată, se relevă la toate loturile de păsări tratate cu ZooBioR o reducere clară a numărului de trombocite în sânge de 5,3-17,1% în raport cu valorile lotului martor. În cazul analizei morfologice a sângelui, la finele studiului, am relevat la toate loturile experimentale o tendinţă de creştere a leucocitelor cu 9,5-11,9% faţă de martor, manifestări în limitele normelor fiziologice, ce pot vorbi despre o rezistenţă naturală mai bună la păsările experimentale. S-a stabilit la două loturi experimentale (LE 1 şi 3) o tendinţă de creştere a limfocitelor în sânge cu 6,8-21,0% faţă de lotul martor. Concomitent, ca o contrabalansă la cele dezvăluite, în aceste 2 loturi experimentale se atestă dimpotrivă o scădere a neutrodinelor în sânge cu 8,2-15,4% faţă de martor. S-a stabilit că valorile monocitelor în sânge, la finele studiului, la păsările din loturile experimentale manifestă o tendință clară de creştere. În concluzie, evidenţiem faptul că remediul autohton ZooBioR obţinut din spirulină, cu care s-a suplimentat hrana păsărilor pe o perioadă relativ mare de timp, a fost bine tolerat de către acestea. În plus, produsul testat influenţează benefic starea de sănătate a prepeliţelor, inclusiv funcţia hematopoietică şi rezistenţa naturală a acestora. 2023-01-01T00:00:00Z https://repository.utm.md/handle/5014/23990 Диагностика и лечение мастоцитомы у собак и кошек ROMANOVA, Natalia Мастоцитома – злокачественная опухоль из тучных клеток – может часто возникать у собак и кошек в виде единичных или множественных новообразований кожи и подкожной клетчатки. Злокачественность обусловлена строением мастоцитов (тучных клеток), из-за вазоактивных аминов (прежде всего, гистамина) опухоль быстро переходит в агрессивную форму. Висцеральная локализация встречается сравнительно редко и поражает внутренние органы, прежде всего селезёнку, а затем происходит метастазирование в лёгких, ЖКТ, печени, лимфатических узлах и костном мозге [1]. Существует целый ряд протоколов химиотерапевтического лечения мастоцитом, и выбор лечения зависит от комплекса факторов: результата гистологического исследования, степени дифференцирования опухоли, а также сопутствующих заболеваний пациента [2]. Цель нашего исследования состояла в том, чтобы усвоить методику диагностики кожной мастоцитомы, технику биопсии и цитологического исследования опухоли, а также выбор индивидуального протокола лечения. Исследования были проведены на группе из 4 животных, 3 собаки и одна кошка, которые имели кожную форму мастоцитомы. Диагностика начиналась со сбора данных анамнеза, а при осмотре и пальпации определяли топографическое расположение опухоли, её размеры, болезненность и др. Для подтверждения диагноза проводилось цитологическое исследование, для чего выполнялась биопсия ткани опухоли с помощью тонкой иглы и изготовление мазка. В каждом из случаев определялась, в первую очередь, возможность хирургического иссечения опухоли, а при невозможности выбирался протокол консервативной химиотерапии. В нашем исследовании применялись следующие лечебные подходы: хирургическое иссечение новообразования; комбинированная химиотерапия препаратами нетаргетной терапии с введением препаратов в опухоль (Хлорамбуцил/ Преднизолон и Кеналог); и классическая нетаргетная терапия (Винкристин и Преднизолон). Выбранные протоколы лечения имели различные эффекты в зависимости от формы и стадии развития мастоцитомы. У одной собаки с локализацией опухоли на спине, и у кошки с локализацией в подглазничном пространстве, комбинированное лечение имело положительный результат с полным выздоровлением. В двух других случаях прогноз был неблагоприятный, и одного из пациентов, из-за рецидива пришлось эвтаназировать. 2023-01-01T00:00:00Z