Dezvoltarea ştiinţelor matematice şi fizice în secolul al XVIII-lea

Abstract

Secolul al XVIII-lea a cunoscut o dezvoltare rapidă în domeniul ştiinţelor matematice şi fizice, ceea ce a stimulat o revoluţie în metodologia ştiinţifică. Anume în această perioadă s-au adus în domeniul matematicii şi fizicii îmbunătăţiri numeroase. În ştiinţa algebrică savanţii au fost preocupaţi de teoria ecuaţiilor. O altă problemă de cercetare a fost elaborarea metodelor de rezolvare numerică aproximativă a ecuaţiilor de grad superior. A fost extinsă noţiunea de logaritm, care era strâns legată de introducerea numerelor complexe în studiul funcţiilor logaritmice, trigonometrice şi exponenţiale. Un loc de seamă în cercetare îl ocupă teoria numerelor şi teoria reziduurilor pătratice. S-au adus elemente noi prin numeroase opere originale în calculul probabilităţilor. Savanţii s-au străduit să rezolve şi numeroase tipuri de ecuaţii diferenţiale. Astfel că teoria ecuaţiile diferenţiale a fost cea mai grandioasă descoperire a secolului al XVIII-lea. O problemă care a dus la descoperiri importante, a fost rectificarea elipsei şi a hiperbolei. Obiectul a numeroase lucrări a fost geometria infinitezimală şi suportul ei, geometria analitică. Se realizează trecerea de la „aplicaţia algebrei în geometrie‖ la „geometria analitică‖ modernă.