Transhumanța mocanilor în Bărăgan și în Dobrogea

Abstract

Practicat pe mai bine de o jumătate de mileniu, el a imprimat o dinamică specifică peisajului geografic: drumuri pastorale dublate de drumuri ale sării, târle, saiele şi perdele pentru adăpostul oilor de viscolele puternice, cruci de piatră înălţate la răscruci pentru orientarea păstorilor în imensitatea câmpiilor şi pentru apreciere distanţelor parcurse, un sistem de alimentaţie bazat în special pe brânzeturi, un port specific, meşteşuguri şi instalaţii tehnice de prelucrare a lânii, pieilor şi blănurilor, târguri sezoniere, strâns legate de văratul şi iernatul oilor, în care se vindeau produsele pastorale, numeroase şi prospere sate, târguri şi oraşe întemeiate de destoinicii mocani căsătoriţi cu fetele pământenilor sau cojenilor (David 2020 b: 29). Peisajul material a fost însă dublat de peisajul spiritual a cărui importanţă pentru istoria românilor este greu de apreciat. Amintim că, legat de peisajul pastoral, limba română a conservat un important fond lingvistic autohton, traco-dac, specific creşterii animalelor (baci, căciulă, ţap, stână, ghioagă, ţarc, brânză, gălbează, căpuşă etc.), s-a păstrat un folclor muzical, coregrafic şi literar original, un calendar pastoral care are aceeaşi structură cu vechiul calendar al celţilor şi altele (Ghinoiu, 2014).