Răspuns la o aşa-zisă cercetare privind „Istoria genetică a Balcanilor văzută prin prisma migraţiei slave”

Abstract

România, aşezată la „răscruce de drumuri” între est şi vest şi între sud şi nord are o moştenire genetică foarte bogată/variată şi complexă. De aceea, a alege un haplogrup caracteristic românilor este foarte dificil. Populaţia României şi a Republicii Moldova prezintă practic aceleaşi haplogrupuri, pe care le au toate popoarele din Balcani, chiar dacă în proporţii uneori diferite, partea comună fiind moştenită mai ales prin intermediul străbunilor noştri traci (ramura daco-getică, în cazul nostru) de la populaţia ancestrală a acestor locuri. Deci, dacă ar fi să alegem un haplogrup caracteristic, acesta nu poate fi decât unul foarte vechi, de dinaintea venirii triburilor ce au adus dinspre est în Europa limbile indo-europene. Multiple cercetări paleogenetice şi arheologice au arătat că cel mai vechi şi singurul haplogrup major pe linie paternă apărut încă din paleolitic în Europa (numită de specialişti „Vechea Europă”) este haplogrupul I („i mare”, cu mai multe subgrupuri sau ramuri), iar acesta are la noi într-adevăr cea mai mare frecvenţă dintre toate haplogrupurile (peste 30%).