Arderea lemnului

Abstract

Lemnul reprezintă un material compozit polimeric tipic, în masa căruia sub influența sursei termice sunt posibile reacții de carbonizare cu formarea stratului nevolatil de cocs. Aceasta afectează asupra comportamentului materialului în timpul arderii și asupra dinamicii dezvoltării produselor periculoși de ardere: eliberare de căldură, de fum și gaze toxice. Lemnul posedă capacitatea de a se autoaprinde și de a iniția procesul de ardere în rezultatul încălzii sub influența aerului. În condiții normale materialul lemnos este stabil și își poate menține prorietățile reologice în decursul ai mai multor zeci de ani, chiar și secole. Lemnul nu are capacitatea de autoaprindere la temperaturi normale, nici la cele mai înalte (apoximativ 100 °C). Doar la încălzirea până la temperatura 130-150 °C lemnul capătă condiții favorale pentru autoaprindere. Încălzirea lemnului până la temperatura de 110 °C se admite în procesele de uscare și de tratare termică.