Abstract:
Prezentul articol este dedicat studiului necesităţii şi justificării aplicării ficţiunilor în domeniul dreptului. Din punct de vedere al formei, ficţiunile, fiind reprezentări false a realităţii înconjurătoare, sunt utilizate de către legiuitor ca metoda tehnico-juridică pentru reglementarea relaţiilor sociale. Această metodă, cerută de realitatea şi condiţiile obiective şi susţinînd teze fictive care recunosc ceea ce nu există, asigură aplicarea uniformă şi eficientă a dreptului. Din punct de vedere al conţinutului lor, ficţiunile juridice reprezintă prin sine simple norme de drept care stabilesc reguli de conduită obligatorii obiective şi care, stabilind o certitudine strictă, sunt menite să disciplineze participanţii raporturilor juridice în exercitarea şi executărea exactă a drepturilor şi obligaţiilor sale, precum şi să asigure examinarea rapidă a cauzelor în instanţa de judecată.